După 1990, romii au fost recunoscuți ca minoritate națională de statul român, însă nu se bucură pe deplin de drepturile culturale care decurg din acest statut, pe fondul stigmatizării apartenenței etnice și al persistenței rasismului în societate și al excluziunii sociale, fiind abordați ca grup social vulnerabil sau dezavantajat din punct de vedere social. În calitate de minoritate istorică în România, romii au trăit alături de populația majoritară de aproximativ cinci secole, potrivit atestărilor documentare. Cu toate acestea, distanța socială dintre romi și populația majoritară continuă să se mențină, stereotipurile și prejudecățile rămânând principalii vectori care îi descriu pe romi în mentalul populației majoritare. Această situație este cauzată de necunoașterea şi
lipsa recunoașterii istoriei şi culturii romilor, în societate în ansamblu, dar îndeosebi în sistemul educațional, care continuă să sufere de lipsa de informații coerente şi suficiente în curricula obligatorie pentru toți elevii şi de lipsa unei culturi școlare care să favorizeze interculturalitatea.

Conform datelor oficiale, limba romani este limbă maternă pentru 244.503 dintre romii recenzați în anul 2011. În acord cu aceste date, limba romani este limba maternă pentru 40% din romii care trăiesc în România. La nivelul anului 2019, studiul IRES reflectă că, din eșantionul reprezentativ la nivel național, din populația romă respondentă 59% vorbesc limba româna, 31% limba romani și aproximativ 10% vorbesc alte limbi, precum maghiara, turca, ș.a.

Studiile și cercetările în domeniu menționează faptul ca mulți dintre romi au o stimă de sine etnică scăzută cauzată de stigmatizarea socială internalizată, precum și de procesele de asimilare forțată prin care au trecut membrii comunităților cu romi din România. Tarele unei istorii de excludere au avut efecte determinante în mentalul colectiv rom. Privarea individului de drepturi şi de acces la resurse de dezvoltare socială conduce la pierderea demnității etnice și la instalarea auto-culpabilizării şi a rușinii de sine etnice. Stima de sine etnică a romilor poate fi recâștigată prin
extinderea învățării limbii, istoriei și culturii romani în școală, inclusiv, acolo unde condițiile le permit: comunități de romi vorbitoare de limbă romani, opțiunea părinților romi de a studia limba maternă, existența sau încadrarea de cadre didactice rome calificate, existența sau publicarea de manuale școlare în limba romani etc., printr-un învățământ bilingv sau monolingv în limba romani.

Lipsa instituțiilor de reprezentare culturală– esențiale pentru promovarea culturii rome – reprezintă o altă problemă care împiedică afirmarea și reconstrucția identității romilor.

O soluție pentru recâștigarea demnității etnice rome ar fi reconstrucția instituțională a identității, prin înființarea de instituții de formare și reprezentare identitară viabile și credibile (ex: şcoli cu predare în limba romani sau specializate pe limba, istoria şi cultura romani, centre culturale, centre comunitare, muzee, edituri, biblioteci, teatre etc.). Conservarea, dezvoltarea și promovarea identității etnice a romilor este amenințată, în prezent, de lipsa unui cadru instituțional pentru prezervarea identității culturale etnice: lipsa unui Muzeu Național al Culturii și Istoriei Romilor, a unui Teatru Rom de Stat, a unei Filarmonici a Romilor, a unui institut de cercetare a istoriei și culturii romilor.

De asemenea, este necesară continuarea păstrării, cercetării, dezvoltării și promovării patrimoniului cultural rom și a identității rome prin intermediul producției culturale rome finanțate de către instituțiile publice centrale și locale. Astfel, Strategia își propune să consolideze și să adapteze cadrul legal în domeniul protecției drepturilor cetățenilor aparținând minorităților naționale la situația și necesitățile actuale ale minorității rome prin: promovarea condițiilor de natură să permită persoanelor aparținând etniei rome să-și mențină și să-și dezvolte cultura,
precum și să-și păstreze elementele esențiale ale identității romilor, respectiv limba tradițiile și patrimoniul cultural; garantarea respectului pentru dreptul oricărei persoane care aparține etniei rome la libertățile fundamentale – libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, libertatea de exprimare și la libertatea de gândire, conștiință și de a-și practica religia; adoptarea unor măsuri adecvate pentru facilitarea accesului persoanelor de etnie romă la mijloacele de informare, pentru promovarea acceptării și pentru a favoriza pluralismul cultural; garantarea dreptului
oricărei persoane aparținând etniei rome de a folosi liber limba romani în spațiul privat sau în public, oral și în scris.

Problematica reconcilierii cu trecutul și recunoașterea sclaviei, a Holocaustului și asimilării romilor Istoria romilor din România este una marcată de excluziune și discriminare rasială, pornind de la cele cinci secole de sclavie, continuând cu genocidul din timpul Holocaustului, urmată de politica de asimilare forțată din timpul regimului comunist. Lipsa cunoașterii în societate, la toate nivelurile și în toate grupele de vârstă, a faptelor istorice care au generat traume generaționale, tragedii umane și stigmat social, care produc și astăzi efecte negative pentru romii din România, prin perpetuarea stereotipurilor și prejudecăților despre minoritatea romă, plasează România în rândul țărilor care încă au o nevoie acută de reconciliere cu trecutul și de
recunoaștere a instituției sclaviei, a Holocaustului și a asimilării romilor în timpul regimului comunist.

Este nevoie de o dezbatere activă și promovarea în societate și în sistemul educațional din România privind necesitatea cunoașterii referitoare la:

(i) Holocaustul care i-a avut ca victime pe evrei și pe romi din perioada celui de-al Doilea Război Mondial,

(ii) perioada sclaviei romilor și implicațiile sociale din prezent, (iii) politica de asimilare forțată a romilor din timpul regimului comunist.

Aceste episoade istorice ignorate în sistemul educațional și necunoscute suficient sau chiar negate în societate, sunt generatoare de stigmat social, de perpetuarea discursului urii și a infracțiunilor motivate de ură avându-i ca subiecți pe minoritarii romi, indiferent de statutul socio-educațional al acestora. Pentru abordarea acestor teme de dezbatere publică sunt necesare:
a. revizuirea programelor școlare și a cursurilor universitare în care aceste traume istorice transgeneraționale să fie cercetate, studiate și predate noii generații,
b. formare continuă a cadrelor didactice de specialitate,
c. instituirea și finanțarea de la bugetul de stat a unui sistem de burse de studiu pentru cercetătorii romi și despre minoritatea romă, în domenii ca istoriografie, cercetare istorică de arhivă și literară, științe sociale interdisciplinare, psiho-sociale, din domeniul științelor
educației etc. pentru aprofundarea acestor episoade istorice și fundamentarea de viitoare politici publice,
d. completarea oricăror campanii anti-discriminare cu acțiuni, proiecte, programe care să aducă în atenția publicului cele trei tipuri de persecuții ale romilor în spațiul românesc – sclavie, Holocaust, asimilare culturală – cu o paletă largă de acțiuni, cum ar fi cercetări istorice, acțiuni culturale tematice, organizare de dezbateri publice în rândul tinerilor,
tabere școlare tematice, tabere pentru artiști plastici, dramaturgie, arte vizuale, documentare, burse.
e. nu în ultimul rând, sunt esențiale acțiuni care să evoce personalitățile din rândul minorității romilor din România și nu numai, cu scopul de a contribui la creșterea stimei de sine a romilor și la conștientizarea în rândul populației majoritare a contribuției romilor, asemeni celorlalte minorități naționale recunoscute, la patrimoniul cultural românesc și universal.

Totodată, este necesar ca în combaterea fenomenelor de radicalizare, a discursului incitator la ură și a infracțiunilor motivate de ură rasială, sau de orice altă natură, să fie asigurată sinergia cu măsuri și strategii complementare, spre exemplu Strategia pentru combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului incitator la ură.

Direcții acțiune Activitate culturală

• Valorizarea patrimoniului cultural rom și a identității culturale rome prin reprezentare instituțională
• Valorizarea patrimoniului cultural rom și a identității culturale rome prin limba romani
• Valorizarea patrimoniului cultural rom și a identității culturale rome prin portul tradițional rom
• Valorizarea patrimoniului cultural rom și a identității culturale rome prin conservarea meșteșugurilor tradiționale ale romilor
• Promovarea culturii moderne a romilor
• Revizuirea programelor școlare la toate nivelurile de învățământ pentru disciplina istorie în scopul predării elementelor specifice traumelor istorice cu consecințe negative pentru minoritatea romă din România
• Formarea cadrelor didactice în vederea predării elementelor specifice traumelor istorice cu consecințe negative pentru minoritatea romă din România(sclavie, Holocaust, asimilarea forțată în timpul comunismului)
• Organizarea de tabere școlare tematice pe tema reconcilierii cu trecutul și recunoașterea sclaviei, a Holocaustului, asimilării romilor, finanțate de la bugetul de stat
• Organizarea de tabere pentru artiști: dramaturgie, arte vizuale, arte plastice, documentare, filmografie etc, finanțate de la bugetul de stat
• Instituirea de programe de burse de studii/cercetare alocate pentru cercetătorii romi și despre minoritatea romă
• Promovarea la nivel public a istoriei romilor prin amplasarea Monumentului Sclaviei Romilor